Pentru că am ocazia să lucrez în fiecare zi cu oamenii, mulți îmi spun că este un privilegiu. Intru în contact direct cu aceștia, și îmi pot da seama de caracterul fiecărui om în parte chiar dacă petrecem o oră din viața noastră împreună. Am relaționat cu indivizi din diferite țări, dar susțin cu mâna pe inimă că românașii noștri au rămas cu acel spirit războinic de pe urma romanilor, doar că nu știu cum și când să îl folosească.
Sunt ghid și îmi place ceea ce fac. Îmi place să lucrez cu oameni haioși, care să își arate interesul dar care să și înțeleagă anumite situații...care să aprecieze țara pe care o reprezintă și care să dea dovadă de educație. Din păcate, atunci când vorbim de români vorbim de mahala...de țipete, urlete și stricăciune! Am întâlnit situații în care am fost nevoită să suport crize de isterie ale unor indivizi frustrați sau glume de prost gust...dragii mei, dacă așa ne comportăm la noi în țară cum ați vrea să ne privească Occidentul? Vrem statut de țară europeană, civilizată, când noi pentru 30 de lei suntem în stare să dăm în cap?! Acesta este comportamentul românilor peste tot, în restaurante, instituții publice sau chiar la noi acasă. Suspinăm după Ceaușescu și câteodată suspin și eu, dar nu pentru faptele pe care le-a făcut, ci pentru ordinea instaurată în țara noastră la acel moment. Am ajuns la concluzia că doar un regim totalitar ne-ar putea scoate din acestă mocirlă și ne-ar putea convinge să lăsăm la o parte golănismele astea de cea mai joasă speță.
Îmi doresc din tot sufletul meu să ne revenim, să pot fi mândră de țara mea și mai ales de români. Vreau să îmi întemeiez o familie într-un spațiu liniștit, nu într-un stat condus de șmecherași finanțați de părinți...vreau să cred că România are potențial și că mai există tineri ambițioși...dar până atunci " trăim în România și asta ne ocupă tot timpul ".
