Ţeapă.

   " Ne-am luat ţeapă...dar nu ştiu care şi-a luat-o mai rău...eu că am investit în noi, sau tu că ai pierdut singurul om care credea în tine. Eram speranţa ta, puntea ta de salvare, dar tu ai preferat să te înneci într-un ocean de vicii şi orgolii. Nu ştiu dacă am asimilat ceva din relaţia asta, nici nu ştiu dacă s-a meritat...însă tot ce ştiu este că ţi-ai purtat frumos masca şi că ţi-ai dus rolul la bun sfârşit. 

   Pierderea mea este una trecătoare, pierderea ta hmm...ireparabilă, pot spune. Promisiunile pe care tu mi le-ai făcut o sa le realizeze altul, ochii care au plâns din cauza ta o sa fie mângâiaţi de altcineva, iar gura care te-a implorat să rămâi o să fie sărutată de bărbatul vieţii mele...care, până mai ieri, am crezut că eşti tu. Asta este, ţeapă! "  

   Cam ăsta este monologul unei femei dezamăgite, o femeie care a oferit tot şi a primit nimic, o femeie care suferă şi azi după bărbatul care i-a furat fericirea. Stau şi mă întreb, de ce voi bărbaţii alegeţi tot timpul varianta mai complicată?! De ce distrugeţi vieţi, şi ne lăsaţi cu un gust amar?! Ştim că natura voastră este una de cuceritori, ştim că o singură femeie nu vă este de ajuns (deşi, de multe ori nici ăleia nu prea îi faceţi faţă), ştim că aveţi nevoie de o mămică care să vă dea cu linguriţa, însă de ce atunci când găsiţi femeia asta îi daţi cu piciorul? 

   Poate sunt eu necoaptă la minte şi nu înţeleg, sau poate sunteţi voi o adunătură de nebuni în călduri...cert este că urmele pe care le lăsaţi voi în sufletul femeii rănite, sapă din ce în ce mai adânc, devenind şanţuri...şi oricâte lacrimi de bucurie veţi provoca după, nu le veţi putea acoperi!  

Fii femeia...

...care îl înţelege. Are nevoie de un prieten şi un umăr pe care să plângă, nu o mamă care să îi spele chiloţii. 

...care să facă orice pentru el. Dacă l-ai ales, luptă pentru el şi demonstrează-ţi ţie că a meritat efortul. 

...care să îl completeze. Încearcă să te implici în activităţile lui atâta timp cât îţi face plăcere şi îţi doreşti, însă în aşa manieră încât să fie comod pentru amândoi. Nu încerca să faci pe priceputa, pentru că  se va vedea de la o poştă că eşti forţată de împrejurări... dar asta nu  înseamnă să îi fi alături la meciurile cu băieţii pentru a îi face galerie. Totul are o limită! 

...la care să vină cu inima deschisă. După o zi de muncă şi alergătură prin oraş, tu să fii cea care îl ponderează. 

...de casă. Femeia realizată, cu o carieră de succes şi o familie frumoasă. Femeia care îi oferă totul bărbatului ei, şi care este susţinută la rândul său. 

...copil. Cred ca toţi ştim că pentru un bărbat cel mai mult contează simţul umorului. Joacă-te cu el ( şi nu, nu în pat ), cântă-i, imaginează-ţi orice... pentru că dacă nu simţi nevoia să faci asta în faţa lui, înseamnă cu nu el este alesul. 

...arbitru. Ascultă-l de fiecare dată când are o problemă, şi spune-i adevărul în faţă. Spune-i dacă nu a procedat corect, şi încearcă să îl faci să se simtă mai bine şi să înţeleagă. 

...independentă. Chiar dacă îl iubeşti, nu te lega în totalitate de el. Lucrurile se pot schimba, şi te poţi trezi fix cu nimic. Încrederea se dobândeşte în ani, însă poate fi pierdută într-o clipă... la fel este şi cu siguranţa. 

...cool. Nu îţi uita prietenele... acele prietene care sunt pe aceeaşi lungime de undă cu tine, cele care îţi înţeleg trăirile şi prin care te vezi pe tine. Restul nu sunt prietene. :) 

...LUI. Fii femeia unui singur bărbat, un bărbat care este mândru de tine, care te-a ales dintr-o multitudine. Un bărbat care se reflectă prin tine şi pentru care eşti tot... eşti TOTUL LUI. 

Educația un "must"!

  Pentru că sunt o persoana sociabilă, întâlnesc în fiecare zi fel și fel de persoane și întrețin fel și fel  de discuții. Am ales să împărtășesc cu voi una dintre opiniile mele cu privire la un subiect, zic eu, cel mai important pentru generațiile actuale dar și viitoare. Pentru mine, educația a fost mereu prioritară. Am încercat să fiu întotdeauna printre cei mai buni, să am oameni lângă mine care să mă stimuleze, și să îmbin utilul cu plăcutul. Încă din clasele mici nu mi-a placut să fiu arătată cu degetul, ci din contră, să fiu un  exemplu bun pentru colegii mei. 

   Societatea zilelor noastre, sau mai bine zis tinerii de astăzi, nu mai acordă atât de mult timp studiului și perfecționării lor. Mai mult decât atât, au impresia că dacă nu ai carte chiar ai parte. Cred că sistemul educațional este unul defect în România, însă asta nu este o scuză pentru a nu te focusa pe educația ta. Sunt de acord că încă din clasele primare ai de-a face cu materii care nu te vor ajuta cu nimic, că înveți comentarii pe care după examen le-ai uitat, și așa mai departe... însă poți investi în tine, te poți axa pe ceea ce îți place, în loc să îți pierzi timpul în fața laptopului sau cu telefonul în mână. 

   Faptul că punem accent atât de mult pe material și că am ajuns să ne ducem la școala doar pentru a ne lăuda cu țoalele noi cumpărate, demonstrează cât de slabi și needucați suntem. Educația nu ține neapărat de școală și de lecțiile din cărți, educația este ceva molipsitor care se ia doar dacă ai în jurul tău persoane educate, persoane care să te stimuleze și care să te ajute să îți găsești drumul în viață. 

   Anii de facultate  m-au marcat cel mai mult și m-au făcut să îmi dau seama ce îmi doresc de la viață, ce vreau să devin în viitor, și ce impresie vreau să las în urma mea. Mă consider unul din copiii norocoși, care a avut capacitatea de a acumula tot timpul ceva nou, și care și-a dorit să își depășească limitele. Școala,  și mai târziu studiile superioare, sunt lucruri care ne definesc și care ne vor diferenția pe viitor de ceilalți, și tocmai din acest motiv îi susțin pe tinerii care se ambiționează să reușească în viață, și care știu că toate lucrurile se fac la timpul lor. Tot respectul pentru voi!

P.S.: Investiți în voi, pentru că nimeni altcineva nu o s-o facă!  

  

Minciuni de oameni.

   Stau si ma uit in jurul meu... aceleasi fete, oameni coplesiti de oboseala, tristete pretutindeni. Suntem prefacuti, toti mintim, inselam, ne aburim unii pe altii cu povesti cat mai frumos impachetate, pentru ca ne place sa impresionam. Astazi las deoparte limbajul dragut, pentru ca mi s-a luat de oamenii plini de c***t! Bai frate, pana unde poti merge cu ipocrizia?! Pana unde si pana cand te poti preface ca imi vrei binele, cand tu nu stii cum sa faci sa imi furi mai repede painea de la gura si sa imi f**i barbatul???
   Nu va incurcati in minciuni? Nu aveti altceva de facut, spre exemplu, sa va conturati o viata a voastra? Mai sunt multi din astia ca voi? Va rog, nu va inmultiti!!!
   Eu nu am prieteni si nu mi-e rusine sa o recunosc... nu am pentru ca toti cei pe care i-am avut m-au tradat intr-un fel sau altul. Sunt dezamagita profund de oamenii din jurul meu, asa zisii mei "prieteni", si ma gandesc cu teama ca ei vor avea la randul lor copii, care vor face exact ceea ce vad la ai lor parinti. Colac peste pupaza, suntem niste indivizi defecti. Cautam faima, bani, femei/barbati, masini, si in schimb "ne lasam familiile in spate", cum spune Puya. E trist, e trist pentru noi si pentru generatiile viitorare, pentru ca dupa cum observ lucrurile se duc in directia gresita...
    Randurile astea le-am scris in 5 minute din cauza nervilor acumulati in timp, din cauza "prietenilor" care sunt de fapt niste sugatori, si din cauza ranilor deschise care inca nu s-au vindecat... vi le dedic voua, celor care traiti in minciuna si care sunteti, de fapt, niste minciuni.  Faceti un efort, si dezbracati-va de caracterul vostru infect, pentru ca fiecare nas isi are nasul, si mai devreme sau mai tarziu, va treziti cazuti in groapa pe care tocmai voi ati sapat-o!