duminică, 21 februarie 2016

Minciuni de oameni.

   Stau si ma uit in jurul meu... aceleasi fete, oameni coplesiti de oboseala, tristete pretutindeni. Suntem prefacuti, toti mintim, inselam, ne aburim unii pe altii cu povesti cat mai frumos impachetate, pentru ca ne place sa impresionam. Astazi las deoparte limbajul dragut, pentru ca mi s-a luat de oamenii plini de c***t! Bai frate, pana unde poti merge cu ipocrizia?! Pana unde si pana cand te poti preface ca imi vrei binele, cand tu nu stii cum sa faci sa imi furi mai repede painea de la gura si sa imi f**i barbatul???
   Nu va incurcati in minciuni? Nu aveti altceva de facut, spre exemplu, sa va conturati o viata a voastra? Mai sunt multi din astia ca voi? Va rog, nu va inmultiti!!!
   Eu nu am prieteni si nu mi-e rusine sa o recunosc... nu am pentru ca toti cei pe care i-am avut m-au tradat intr-un fel sau altul. Sunt dezamagita profund de oamenii din jurul meu, asa zisii mei "prieteni", si ma gandesc cu teama ca ei vor avea la randul lor copii, care vor face exact ceea ce vad la ai lor parinti. Colac peste pupaza, suntem niste indivizi defecti. Cautam faima, bani, femei/barbati, masini, si in schimb "ne lasam familiile in spate", cum spune Puya. E trist, e trist pentru noi si pentru generatiile viitorare, pentru ca dupa cum observ lucrurile se duc in directia gresita...
    Randurile astea le-am scris in 5 minute din cauza nervilor acumulati in timp, din cauza "prietenilor" care sunt de fapt niste sugatori, si din cauza ranilor deschise care inca nu s-au vindecat... vi le dedic voua, celor care traiti in minciuna si care sunteti, de fapt, niste minciuni.  Faceti un efort, si dezbracati-va de caracterul vostru infect, pentru ca fiecare nas isi are nasul, si mai devreme sau mai tarziu, va treziti cazuti in groapa pe care tocmai voi ati sapat-o!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu