Nu exista "nu pot" !

             De cand ne nastem avem de indeplinit niste obiective. Bine, impropriu spus noi, pentru ca la acel moment parintii sunt cei care stabilesc obiectivele pentru odraslele lor. Fiecare parinte doreste ca fiinta careia i-a dat viata sa se realizeze pe toate planurile. Ajuns la adolescenta, tanarul incepe sa se gandeasca la "ce vrea sa se faca cand o sa fie mare" , incepe sa se contureze atat din punct de vedere social, si sa isi stabileasca propriile prioritati si obiective pe care doreste sa le atinga. Exista persoane care au ca prioritate evolutia sociala, persoane care doresc sa se realizeze mai intai pe plan profesional si persoane care au ca scop principal crearea unei familii. Ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca fiecare avem prioritati diferite insa cu acelasi grad de importanta.
            Pentru mine, o tanara de 23 de ani este prioritar sa ma realizez atat pe plan profesional cat si sentimental. Cred si vrea sa reusesc sa imbin evolutia mea profesionala cu omul care ma asteapta acasa, pentru ca din punctul meu de vedere aceste aspecte au o stransa legatura.Fiind femeie am nevoie de un sfat, de incurajare, de o vorba buna la momentul potrivit si de protectie masculina.Bine, pot exista persoane care m-ar contrazice, sustinand ca pentru a te realiza nu ai nevoie de absolut nimeni, ci doar  de propriile tale forte, lucru pe care nu il contest. Ceea ce sustin in aceste randuri nu este general valabil, ci pur si simplu ilustreaza modul in care as vrea sa se desfasoare viata mea...imi doresc ca barbatul de langa mine sa fie mandru cu partenera sa de viata, imi doresc ca familia mea sa fie impacata, si imi doresc sa fiu un exemplu pentru copilul meu. Stiu, poate gandesc departe, insa aspiratia este cheia catre un viitor de succes!
             Privind insa si din alta perspectiva, oare prioritatile sunt chiar asa benefice? Nu cumva ne complicam singuri vietile? Toti avem obiective, scopuri, target-uri si nevoi, dar oare cum ar fi viata noastra daca nu am mai prioritiza mai tot ce ne inconjoara? Nu am fi mai linistiti daca am renunta la ierarhizari, si am evolua doar pentru a ne fi mai bine si nu pentru ca am avea multe alte avantaje?  Suntem oameni si din acest motiv prioritatile fac parte din viata noastra pentru ca fara ele nu am stii sa traim...ele sunt practic busola care ne indruma spre realizarile pe care le lasam in urma noastra.Spre exemplu, asa cum am scris si mai sus, pentru mine in momentul de fata este prioritara realizarea profesionala si sentimentala, in schimb ce pentru alt tanar de aceeasi varsta prioritara la momentul actual este alegerea modelului viitoarei sale masini. Ceea ce vreau sa spun, este faptul ca oamenii aspira la mai mult, ceea ce este absolut minunat, insa nu trebuie sa dam la o parte principiile si educatia pe care am primit-o pentru a ne atinge scopurile. Sunt convinsa ca fiecare om poate evolua in maniera sa si prin fortele proprii, insa lipsa de incredere in propria persoana nu ne lasa sa ne manifestam. Asadar, inconjurati-va de oameni care sa va motiveze, nu lasati criticile sa va doboare si cel mai important scoateti din vocabular sintagma "nu pot"!