Poate fi scuzabilă o astfel de eroare? Este oare moral sa furăm partenerul de viață al unei alte persoane? Sunt destul de mare, și am văzut o grămadă de astfel de situații...în care femeia sau bărbatul își părăsește căminul pentru a fugi cu un/o alt/a individ/a. Așa cum am susținut și în postările precedente, trăim într-o societate în care înselatul și minciuna ocupă locuri primordiale...și, din păcate, copiii care văd astfel de situații în familiile din care provin, automat vor proceda la fel la maturitate. Atunci când ajuingi la maturitate, și râvnești la partenerul de viață al unei alte persoane, nu cred că se mai poate considera o greșeală. Ești destul de copt încât să știi să gestionezi o astfel de situație și mai ales să știi unde nu ai voie să pui mâna. Nu cred că poți fii scuzabil în vreun fel, nici măcar dacă este vorba de dragoste. Bărbați sau femei sunt cu duiumul în această lume, iar noi găsim să ne îndrăgostim tocmai de ce nu este al nostru??? Nu vreau să cert pe nimeni, sau să judec, însă persoanele care nu sunt capabile să se așeze lângă un om care să fie doar al lor, ci se gândesc să-l fure de la altcineva, sunt oameni puturoși, cărora le este lene să își caute jumătatea și o iau pe a altora!
O vorbă din bătrâni spune că nu întoarce vântul pomul cum întoarce c***a omul... Sunt de părere că un gram de adevăr, dacă nu mai mult, există în această zicală...de multe ori, când se îndrăgostesc, oamenii mari nu mai acționează deloc rațional, și aleg să dea vrabia din mână pentru cioara de pe gard. Partea proastă este, că de multe ori, persoanele care au fugit de vechii parteneri pentru ăștia noi, se cam trezesc, și dragostea nebună dispare! Așa că, nu mai bine ne pierdem timpul în căutarea propriei jumătăți, decât să o furăm de la alții? În acest mod toată lumea este fericită...iar orgoliul și demnitatea vor rămâne intacte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu