M-am hotarat sa vorbesc despre motivele pentru care am realizat acest blog si sa imi justific intr-un fel postarile, pentru ca am primit multe incurajari dar si multe reactii la care nu m-am asteptat. Nu spun ca ceea ce scriu eu este universal valabil, ci sunt niste sentimente pe care le-am trait pe pielea mea si pe care incerc sa le descriu asa cum consider eu ca este cel mai ok. Da, am trecut prin multe dezamagiri de-a lungul celor 23 de ani...dezamagiri din partea "prietenilor" care s-au perindat prin viata mea, dezamagiri din partea persoanelor apropiate...peste unele am trecut, peste altele nu. Am foarte mare incredere in mine si in deciziile pe care le iau, respect oamenii din jurul meu si cred ca un astfel de blog nu deranjeaza pe absolut nimeni. Vrei sa il urmaresti, iti sunt recunoscatoare...nu vrei, este strict alegerea ta! Nu ai nimic de pierdut daca alegi sa nu il citesti, insa cred ca este mult mai ok atunci cand intalnesti povesti de viata asemanatoare cu a ta si te gandesti ca nu ai fost singurul...
Am ales sa scriu pentru ca este modul meu de a ma descarca...prefer sa invat din fiecare greseala si fiecare moment frumos sa il impartasesc. Nu imi place sa tin totul pentru mine si vreau sa ma deschid in fata oamenilor care ma apreciaza... O veche prietena din copilarie (pentru ca desi am sustinut sus si tare ca am fost dezamagita de aceasta "categorie", surprinzator mai am si oameni frumosi langa mine) mi-a scris zilele trecute spunandu-mi ca "m-am maturizat frumos". Astfel de complimente, de la oameni care ma cunosc de-o viata, ma fac sa ma simt speciala si ma fac sa scriu in continuare! Nu vreau sa deranjez pe nimeni cu povestioarele mele, si nici nu vreau sa critic prea mult oamenii care m-au marcat negativ...Le multumesc tuturor pentru ca datorita lor, am ce scrie! :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu