Oboseală.

   Am obosit! Am obosit să îți caut scuze, să te înțeleg și să te iert! 

   Am obosit să trag de tine și de noi!

   Am obosit să îmi fac speranțe și tu să mă hrănești cu iluzii! 

   Am obosit să mă învârt într-un cerc vicios, în lumea ta!

  Am obosit, pentru că sunt femeie, pentru că am învățat să mă apăr singură în loc să o faci tu, pentru că am ajuns la limită și pentru că merit respect! Am obosit să te aștept, să îți înțeleg toanele și pretențiile pe care le ai! Am obosit să îmi pierd ani din viață cu un copil, care a rămas la stadiul jucăriilor, doar că astea de acum au roți și silicoane! 

   Cu toţii avem dreptul la fericire, inclusiv tu, cel care nu ştii să iubeşti, cel care îţi baţi joc...doar că fericirea ta va apărea mai târziu, când o să regreţi timpul pierdut, când o să te regreţi pe tine. O să fii amăgit aşa cum ai amăgit şi tu, şi o să te mulţumeşti cu jumătăţi de măsură. Orgoliul,demnitatea şi mândria de care dai dovadă acum, vor fi terfelite de o femeie pe care probabil ai agăţat-o într-un club...o femeie exact aşa cum nu îţi doreşti. Vei ajunge să trăieşti cu regretele pe care le am eu acum, cu imaginea mea în minte, şi cu răspunsurile pe care eu ţi le-am cerut tot timpul, dar nu aveai bărbăţia necesară să mi le oferi. Vei trăi cu regretul fiinţei care te-a iubit cel mai mult şi vei realiza cât de neîmplinit eşti. 

  Rândurile acestea, sunt pentru tine, femeia care iubeşti un om opus ţie...femeia puternică, răbdătoare şi frumoasă...femeia care nu are ce să îşi reproşeze, doar că a întâlnit persoanele nepotrivite...